Cum am ajuns să am aceleași preferințe vestimentare ca mama mea la aproape 40 de ani distanță (Foto)

Mama îmi spune mereu că nu îi semăn deloc, iar eu mă regăsesc în ea în fiecare zi. Are ea o vorbă: „îi semeni lui taică-tu și la degetele de la picioare”. Poate fizic așa o fi, dar comportamentul știu eu mai bine de unde l-am luat. 

Țin minte când eram mică mă uitam la fotografiile ei din ținere și pentru mine fată mai frumoasă nu exista. Pozele alb negru nu pot reda părul ei lung și negru din ținerețe și ochii mari albaștri. 

Recent am observat că îi semăn și la capitolul vestimentar. Poate o să spuneți că pe vremea când ea era de vârsta mea, în anii 80-90 nu exista modă. Totul fiind încă influențat de Uniunea Sovietică. Nu o să mă bag în istorie să analizez, dar o să spun că rochiile elegante, croiurile simple, lungimile decente sunt mai pe sufletut meu decât Balenciaga sau hainele și încățările fără formă și lipsite de rafinament de astăzi. 

Răsfoind prin fotografiile mamei am observat cât de mult seamănă hainele pe care le prefer azi cu cele pe care le purta ea pe când era de vârsta mea. Aș fi putut să întorc munții și să găsesc haine identice cu cele din poze, dar ce farmec ar mai fi avut?

Fotografia mea preferată. 

Bulinele au fost și vor fi printre preferatele mele. Doamne, și cum le mai uram în copilărie. Acum, orice rochie sau bluză cu buline mi se pare o comoară.  O să spuneți că fusta nu prea seamănă, dar eu nu am putut trece peste șlițul din față și cei aproate 40 de ani distanță.

Bine, recunosc sunt geloasă pe fusta mamei. A ei e mai elegantă. A mea e mai mulată că na... suntem totuși în 2020. 

P.S. Am avut și eu cândva breton, dar Slavă Domnului nu mai am nicio fotografie care să demonstreze asta laughing

 

Fustele plistate sunt dragostea mea. 

(mama e cea din dreapta)

Și iarăși, acum câțiva ani mi se păreau tare demodate. Acum îmi este rușine că am gândit așa. Atunci când intru întru-un magazin orice fustă sau rochie plisată este probată de mine. Și lungimea asta... ah, lungimea asta. Eu ador rochiile și fustele mai lungi mă fac să mă simt atât de elegantă. În garderoba mea fustele mini pot fi numărate pe deget și oricum rar le mai port. 

 

Fustele în carouri - o altă crimă împotriva modei (așa gândea Eugenia când era mică) 

Plângeam cu lacrimi de crodil atunci când mama în cumpără ceva în carouri și trebuia să le port nu pentru că mă obliga ea, dar pentru că prea multe opțiuni vestimentare nu aveam. 

Acum am ajuns să îmi cumpăr singure haine cu acest imprimeu pentru că au ajuns să îmi placă laughing Cine să le mai înțelegă pe femeie... Tare repede ne mai putem schimba părerea și gusturile. 

Și dacă tot am vb că nu prea port mini, am zis să vă arat că totuși nu arăt deloc rău nici cu fuste mai scurte. 

Bine, din nou voi recunoaște că aș da orice să am fusta pe care o poartă mama în fotografia de mai jos. Ce croi elegant... aș face furori cu ea pe Instagram :D 

 

 Îți mulțumesc că ai ajuns până aici. Sper că te-am făcut să te gândești la mama ta.

Nu uita să dai un like și un share dacă îți place ceea ce fac!