De ce?

De ce?

Cea mai comună întrebare. De ce nu sună? De ce sunt trist? De ce nu am noroc? De ce și-a făcut Eugenia acest blog? laughing

 Ok, probabil că ultima întrebare nu v-ați adresat-o, dar eu oricum o să vă răspund: Pentru suflet, sună patetic? Îmi pare rău, dar chiar așa este. L-am făcut pentru mine

Acest text nu l-am scris astăzi ci pe 29 martie, este ora 12:59 și stau în pragul casei întinsă pe un covor cu laptopul în brațe și încerc să alung gândurile sumbre. Încă o lună în casă sau chiar două? Oare cum o să rezist?. Dar despre asta o să vorbim în altă postare.

Pare că în sfârșit primăvara este aici și de data asta nu mai pleacă. 

Mă plictisesc, și mă chinui să scriu acest text. E ciudat cum mintea e chinuită de un milion de gânduri, dar nici unul nu vrea înșirat pe foaie.

Chiar aș spune că sunt un pic tristă.

Daaa, aștept un mesaj de la cineva.

Cum de la cine?

Hai, măi fetelor.... voi vă dați seama.

În fine, să nu scrie că eu sunt ocupată! laughing

Ideea de a-mi face un blog o am încă din liceu. O dată chiar m-am pornit să îl fac, dar ceva m-a oprit.

Lenea, bat-o vina și teama de „cui îi pasă de tâmpeniile tale”, dar, mai apoi mi-am dat seama că da, nimănui nu îi pasă și asta este ok. Important că astăzi am făcut ceva pentru mine.

Despre ce o să scriu - habar n-am, sper să îmi vină inspirația, dar dacă e un blog pentru sufletul meu, atunci cred că tot pentru suflet voi scrie. Logic, nu?

A început să bată vântul cred că mă retrag în casă, cine știe poate scrie prostu…

Vă pup!